marți, 21 iunie 2011

Phileas Fogg (Ocolul pământului în 80 de zile)

Preafrumoasa Aouda, desenată
  Hello or good evening! I'm Phileas Fogg! Sunt un gentleman bogat şi excentric. De când am plecat pentru acel pariu într-o călătorie în jurul pământului , am avut o mulţime de adventures. În joc erau puşi banii mei şi a trebuit să plec în această călătorie împreună cu valetul meu Passepartout, un bărbat de vreo treizeci de ani. Astăzi am călătorit în Bombay, în India, pe spinarea unui elephant. Why sau pe limba voastră, de ce? Pentru că Passepartout, curios din fire, a spus că îţi doreşte să viziteze oraşul. Eu i-am pus o condiţie, pe care văd că n-a prea respectat-o. Pentru următoarea noastră destinaţie, Calcutta, trenul pleca peste patru ore. Din câte mi-a povestit Passepartout, el a văzut un templu magnific şi, fascinat , intră încălţat în el. Nu trebuia să-şi lase pantofii în picioare, ci să se descalţe. Aşadar, credincioşii din templu, furioşi, s-au năpustit asupra lui. Când s-a întors la mine, nu avea o ţinută corespunzătoare, demnă de valetul unui gentleman. Îşi părăsise pantofii , ca să scape de credincioşii din cale-afară de furioşi. Însă nu mai puteam modifica nimic. Trebui să urcăm în tren. Ne instalarăm comod şi peisajele erau uimitoare. După o oră, trenul s-a oprit. De ce (why)? Pur şi simplu, nu mai erau şine. Dar eu tot eram hotărât. Puteam face orice, chiar şi să merg pe jos până la Calcutta! Totuşi, prietenosul meu valet a găsit  soluţie simplă: un mijloc perfect de a ajunge la noua destinaţie. Un elefant! Of course, însoţit de un cornac. Speram să ajungem la Calcutta în trei zile; altfel, am fi ratat vaporul către Hong Kong. Aşadar, am cumpărat elefantul. Am cheltuit o avere pe elefant, fără să clipesc. Dar... mă gândisem... ce puteam face cu elefantul la sosire. Nu ştiu. Firul gândurilor mele a fost însă întrerupt de o muzică ciudată. Asta însemna un singur lucru: cortegiu funerar. Câţiva călugări duceau o preafrumoasă femeie pe un palanchin. Ghidul ne-a spus că era o incinerare. Ce înseamnă? Vă spun eu. Soţul acestei femei, un rajah bogat, murise de curând şi potrivit unor tradiţii ancestrale, practicate de unii fanatici din regiunile mai izolate ale Indiei , precum cele unde ne aflam noi, soţia trebuia arsă odată cu trupul defunctului. Nu se putea! Ce obicei crud! Trebuia s-o salvăm pe-acea femeie. Passepartout, îmbrăcat în hainele rajahului, se duse la "soţia" sa, exact când oamenii erau s-o ardă. BBBRRR. Totuşi, oameni au crezut că este fantoma rajahului... ăăă, adică, pentru noi aşa-zisa fantomă. Passepartout reuşise să-i păcălească pe indieni! În fine, Aouda, căci acesta era numele indiencii, ameţită de droguri, ne urmă. După ce şi-a venit în fire, ne-a istorisit într-o engleză perfectă povestea vieţii ei. ERA ATÂT DE FRUMOASĂ! Iar acum , scriind în jurnal, îmi vine-n minte ziua de astăzi...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu