Powered By Blogger

luni, 20 iunie 2011

Heidi

               
                  DRAG JURNAL

Eu, Heidi
  Bună! Sunt Adelaide! Mi se spune însă Heidi. Aşa să mă strigaţi! Să nu vă aud cu Adelaide! Să mă prezint, căci aşa ar fi politicos! Sunt o fetiţă orfană şi până astăzi mătuşa Dete mi-a purtat de grijă. Astăzi însă a fost cea mai frumoasă zi. Dete m-a dus la bunicul meu. Bunicu' trăieşte pe munte şi are două căpriţe: Lebăda şi Pui de Urs. M-a rugat să aduc legătura de haine pe care mi-o lăsase Dete, dar voiam să fiu o căpriţă jucăuşă, precum Lebăda şi Pui de Urs! Vreau să merg precum caprele, cu picioarele lor subţiri şi iuţi.
Casa bunicului era modestă. Undeva era o uşiţă care slujea drept dulap. Acolo bunicu' ţinea hainele şi mâncarea. Am aruncat hainele cât am putut de departe, ca să nu poată fi găsite. Eu am cercetat fiecare cotlon ca să văd unde îmi pot face pătuţul. Am găsit o mică scăriţă şi am urcat-o. M-am trezit în podul cu fân, unde mirosea grozav! Am decis ca acolo să fie pătuţul meu şi l-am anunţat pe bunicu'. Mi-am pregătit patul din fân şi la-m rugat pe bunicu' să-mi aducă un cearşaf. Eu îmi făcusem o pernuţă. Bunicu' mi-a adus o bucată de material . Am pus mai mult fân ca patul să fie mai gros. Bunicul meu era mulţumit. A spus că pătuţul meu e grozav. Am întins cearşaful gros ca fânul să nu mă înţepe. Bunicu' îmi mai dădu şi un sac de in. Puteam să mă acopăr cu el. Apoi, bunicul mi-a pregătit masa compusă din pâine , brânză şi lapte. MMMM... Ce bun era laptele. Doar l-am băut pe nerăsluflate. Când începui să mănânc pâine cu brânză, bunicul îmi mai dădu un castron cu lăptic. După ce-am terminat cu masa, am mers să punem paie proaspete în grajd, pentru cele două capre. Peter, un băieţel de vreo 11 ani din vecini le-a adus pe cele două căpriţe. Bunicul le răsplăti cu nişte sare. Peter dispăru cu restul turmei. Eu ţopăiam plină de bucurie de colo-colo. L-am ajutat pe bunicu' să le ducă în grajd şi apoi el le-a muls. Mi le-a prezentat care-i care.  Acum că le cunoşteam, le-am urat "noapte bună" celor două căpriţe. Acum sunt în pătuţul meu, scriind în jurnal, iar apoi mă voi înveli şi mă voi culca. A fost o zi minunată!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu